Medicul neurochirurg Dorin Bica, de la Clinica Provita, se implica in programul national multidisciplinar „AVC 360° – Calatoria Pacientului” si va participa la conferinta de la Constanta, pe 22 martie, la hotel Ibis, cu o prezentare relevanta pentru patologia accidentului vascular: „Implicarea neurochirurgului in AVC”. Cel de-al doilea eveniment din cadrul acestui program va reuni la Constanta, sub titlul „AVC: Practica multidisciplinara curenta cu aplicatie pe regiunea de Sud-Est a Romaniei” reprezentanti din mai multe specialitati medicale, dar si din domenii conexe implicate in AVC, printre care se numara Medicina de Familie, Neurologia, Neurochirurgia, Medicina Fizica si de Reabilitare Medicala, Geriatria si Gerontologia si Psihologia Clinica, carora li s-a alaturat, in premiera, si Cardiologia.
1. Ce este accidentul vascular cerebral, din perspectiva neurochirurgiei, si cum poate fi prevenit?
Accidentul vascular cerebal este o forma de deteriorare, distrugere a tesutului cerebral functional cauzata de infundarea (ischemie) sau spargerea (hemoragie) unui vas din creier. In functie de dimensiunea si pozitionarea distructiei cerebrale impactul asupra vietii pacientului poate fi de la mic la major. Importanta acordata trebuie sa fie insa maxima indiferent de manifestarea clinica. La neurochirurg ajung intotdeauna cazurile foarte grave, fie ca vorbim despre accidente vasculare ischemice in care se pot face decompresiuni cerebrale care sa salveze viata pacientului (dar nu si functiile pierdute), fie ca vorbim de accidente vasculare cerebrale cauzate de hipertensiune arteriala, ruperea unui anevrism cerebral etc. Accidentele vasculare cerebrale hemoragice generate de hipertensiune arteriala sunt de cele mai multe ori nechirurgicale, dar parerea neurochirurgului este importanta chiar si pentru confirmarea faptului ca nu se poate interveni chirurgical, pentru ca beneficiul pacientului ar fi nul in urma operatiei. In schimb, accidentele hemoragice generate de ruperea unui anevrism cerebral necesita intotdeauna interventie chirurgicala pentru securizarea anevrismului, adica evitarea resangerarii acestuia. In functie de tipul anevrismului se pot lua in calcul embolizarea sau interventia chirurgicala deschisa.
2. Ce informatii trebuie sa stie publicul larg din Romania despre aceasta patologie?
Cred ca este foarte important pentru public sa inteleaga care sunt manifestarile unui AVC. O pareza faciala usoara, un deficit de vorbire minim instalate brusc sunt semne ce ar putea insemna un AVC. Astfel pacientul devine o urgenta medicala majora si trebuie sa mearga la un spital specializat in tratarea acestei patologii. Desigur ca pot fi si manifestari mai grave: hemiplegie, coma etc, dar in acest caz pacientii merg cu siguranta la spital, nu au nevoie de niciun fel de indemn. Atunci cand simptomele sunt mai usoare, o parte din pacienti temporizeaza prezentarea la medic si aceasta asteptare se poate dovedi a avea consecinte catastrofice. Aceasta problema nu este numai la noi. Este peste tot in lume si se fac eforturi mari pentru a atrage atentia asupra acestor simptome. Tot mai multe spoturi promo atentioneaza asupra semnelor si simptomelor de AVC, intrucat nu este deloc evident pentru multi pacienti ca problema pe care o au este o urgenta majora.
3. De ce prejudecati v-ati lovit, ca medic specialist, in relatia cu pacientii care au suferit un accident vascular cerebral?
Atunci cand explici clar ce se intampla, nu te lovesti de prejudecati, dimpotriva pacientii au incredere in ce le spui si doresc sa fie tratati. Revin insa cu mentionarea faptului ca neurologul este medicul care se ocupa de gestionarea pacientilor cu AVC, neurochirurgul intervenind in cazurile foarte grave: ruperea unui anevrism de exemplu.
4.Ce date exista, din perspectiva specializarii si a experientei dvs, despre accidentul vascular din Romania, in prezent? A crescut numarul de cazuri? Se intampla la varste din ce in ce mai scazute?
Din cate stiu eu, nu avem date centralizate despre pacientii cu AVC in Romania, deci orice afirmatie despre acest lucru ar insemna speculatie si ar putea induce pareri gresite despre aceasta patologie. Pe masura ce tehnologia si informatizarea fac tot mai mult parte din viata noastra, va fi posibila crearea unui baze de date nationale a pacientilor din care sa culegem permanent date despre ce se intampla cu populatia. Un registru national AVC ar raspunde la toate intrebarile dumneavoastra.
5.De ce considerati ca un proiect ca „AVC 360° – Calatoria Pacientului” este util in Romania?
Acest proiect este binevenit intrucat isi propune sa aseze la aceeasi masa medici care sa imparta experienta lor cu comunitatea, si mai ales pentru faptul ca pune pacientul in centrul discutiei. Proiectul se refera la toate aspectele vietii unui pacient cu AVC, dar si potential pacient cu AVC. Acest proiect vorbeste despre preventie (de nepretuit), de tratament medical, chirurgical, de recuperare, de impact psihologic etc. Toate aspectele sunt acoperite.
6.In ce fel credeti ca ajuta medicii din diverse specialitati implicate in patologia AVC acest program multidisciplinar?
Este un mare pas inainte. Acest proiect va putea crea la maturitate o structura organizationala care sa se ocupe de pacientul cu AVC. Datele culese pot fi transmise mai departe si utilizate in beneficiul intregii populatii: de la spoturi TV pentru sensibilizarea populatiei in ceea ce priveste preventia si primele semne de AVC, pana la crearea unor relatii intre medicii si spitalele care se ocupa de aceasta patologie crescand accesibilitatea pacientului la tratamentul necesar.
7. Cum ati ales aceasta profesie, dar mai ales neurochirurgia ca specializare?
Este o intrebare foarte grea la care nu am un singur raspuns. Au fost o multitudine de factori, de la formarea mea din liceu, pana ulterior cand am ales aceasta specialitate. Nu a existat un moment declansator. Cred ca lucrurile mi s-au cristalizat incet in minte. Poate ca a contat ca mama mea este medic si am fost permanent in contact cu tot ceea ce inseamna medicina. Tatal meu m-a sustinut, de asemenea.
8. Povestiti-ne traseul dvs profesional si care credeti ca a fost cea mai relevanta experienta de lucru traita pana acum, in formarea dvs?
Am absolvit Colegiul National Fratii Buzesti din Craiova, profil matematica-fizica bilingva engleza, pe care il consider definitoriu in formarea mea pentru viata. Buzestiul mi-a oferit un standard foarte ridicat pe care doar la Paris l-am mai intalnit. Am urmat apoi Facultatea de Medicina de la Timisoara unde am invatat permanent. Cursurile de anatomie ale profesorului Matusz si apoi garzile de plastica facute cativa ani la rand in facultate cu profesorul Matusz, mi-au aratat calea spre chirurgie si mai ales spre profesionalismul din medicina. A urmat apoi inceperea rezidentiatului in Bucuresti si ulterior un stagiu de jumatate de an in sistemul englezesc. In Franta am lucrat prima data la Marsilia o jumatate de an, apoi am plecat la Paris pana la sfarsitul rezidentiatului. Parisul a fost o etapa extraordinara. Nu poti descrie in cuvinte ce inseamna sa faci medicina la Paris.
9. Ati profesat, ca rezident, la Paris. Ce ne puteti spune despre acea perioada, dar si cum ati sesizat diferentele de mentalitate din profesie si din educatia pacientului, ca nivel de informare, fata de Romania?
O diferenta importanta pe care am sesizat-o este relatia pe care o are pacientul cu medicul de familie. Medicul de familie are o autonomie mult mai mare din punct de vedere medical. Pacientul, la randul sau, se orienteaza permanent catre medicul de familie in rezolvarea problemelor sale de sanatate. Nu se intampla nimic fara ca medicul de familie sa nu fie la curent, orice patologie ar avea pacientul. Medicul de familie este piesa de baza a sistemului.
10. Ce noutati aduce prezentarea dvs, „Implicarea neurochirurgului in AVC”, la conferinta de la Constanta, de pe 22 martie – „AVC: Practica multidisciplinara curenta cu aplicatie pe regiunea de Sud-Est a Romaniei”?
Lucrarea mea prezinta modul de actiune al echipelor neurochirurgicale cele mai performante din lume la ora actuala, ceea ce poate fi un model de urmat pentru noi. Lucrez in prezent la crearea unei echipe care sa poata permite accesul imediat al pacientului la tratament neurochirurgical. Astfel de echipe se formeaza foarte greu. Acum pot oferi pacientilor tratament imediat (24 h din 24) pentru patologia tumorala cerebrala si pentru tratamentul anevrismelor cerebrale. Acest fapt nu inseamna doar disponibilitatea mea, ci si a intregii echipe de anestezisti, asistenti, precum si disponibilitatea infrastructurii. Tratamentul anevrismelor rupte poate fi facut doar in centre medicale in care neuroanestezia se face la cel mai inalt nivel. Pe langa interventia chirurgicala propriu-zisa, sectia de ATI trebuie sa se afle la standarde foarte inalte atat material, cat si din punct de vedere al echipei medicale.